Gris cu zahar ars

Imi aduc aminte cu drag grisuletu facut de mama mea cand eram micuta. Ori cu putin zahar deasupra care se topea usor, ori cu putina cacao sau scortisoare sau cu putina dulceata; doar gandindu-ma pot simti gustul si parfumul. Era o minunatie.
M-am hotarat si eu intr-o zi sa fac gris, dar spre suprinderea mea aici , in Italia, grisu era total diferit. E foarte fin ca si faina.
Ingrediente: 500 ml lapte, gris, 2 linguri zahar, vanilie ; alte 2-3 linguri de zahar pentru zaharul ars
Chiar si asa fin, zic hai sa incerc. Pun laptele la fiert cu zaharul si vanilia; stiam ca trebuie sa fiarba si apoi sa pun grisul, dar nu stiu ce imi veni mie sa pun grisu inainte ca laptele sa fiarba si... bine am facut. O sa radeti, dar eu pun grisu asa la nimeareala, nu l-am cantarit niciodata, dar ce e bun la grisul asta atat de fin e faptul ca daca pare prea subtire poti sa mai pui gris, daca e prea gros poti sa mai adaugi lapte pe parcurs. Se lasa sa dea in clocot dupa care se ia de pe foc. Ce sa zic in loc de grisul pe care il stiam, am obtinut o crema fina ca si budinca, dar buna.
Intre timp punem intr-o tava mai inalta zaharul la caramelizat. Se lasa pana se obtine o culoare maro- portocaliu. Rotim bine tava astfel incat zaharul ars sa cuprinda tot fundul tavei si chiar si peretii. Grisul se rastoarna peste zaharul ars si lasa la racit. Dupa ce s-a racit complet se pune in frigider. Abia dupa cateva ore se poate intoarce pe un platou. Indicat ar fi sa scurgeti mai intai siropul care se formeaza si apoi sa rasturnati grisul. Sincer eu prefer acest desert in locul budincii sau altor creme. E simplu de facut, e usor si nici nu contine multe calorii( se poate face si fara zaharul ars).
O idee in plus: eu pentru pitica  mea, dupa ce am rasturnat grisu am inceput sa decupez cu tot felul de forme haioase. Pun o poza sa vedeti rezultatul.